Viata ne aduce uneori, pe fiecare dintre noi, si fata in fata cu suferinta pierderii unei persoane apropiate si trecerea prin etapele doliului.
Pierderea cuiva drag este insotita de trairi dureroase si intense. Trebuie sa intelegem ca nu doar decesul cuiva apropiat sau o despartire ne pot provoca suferinta pierderii, dar si ca oricine poate sa treaca printr-o situatie extrem de dificila emotional, inclusiv copiii.
Iata cateva exemple de evenimente care pot declansa un proces de suferinta a pierderii:
- Decesul unei persoane dragi
- Despartirea de iubit/iubita, divortul
- Pierderea unui prieten
- Pierderea unui animal de companie
- Pierderea unui loc de munca
- O boala grava sau un accident grav
- Pierderea unui obiect cu valoare emotionala
- Pierderea unui plan sau proiect important
- Pierderea unei sarcini
Procesul de doliu poate fi declansat de o schimbare pe care nu am ales-o, dar care ne schimba inevitabil viata.
Psihitarul Elisabeth Kubler-Ross a structurat procesul de doliu in cinci etape, insa fiecare persoana traieste pierderea in felul ei personal, in functie de multi factori.
Intelegerea procesului de doliu si a etapelor lui poate sa fie de mare ajutor, atunci cand ne dorim sa depasim intr-un mod sanatos momentul dificil cu care ne confruntam.
Suferinta - Etapele doliului
NEGAREA
In faza de negare, care este un mecanism de aparare in fata suferintei, a durerii, reactionam prin a refuza sa privim realitatea.
„Nu e adevarat!”, „Asa ceva nu mi se poate intampla!”, „Nu pot sa cred!”, „Mi se pare!” si alte astfel de ganduri ne vin in minte, pentru a ne proteja de durerea pe care nu vrem sa o simtim sau de realitatea pe care nu vrem sa o confruntam. Faza de negare este un fel de amanare a momentului in care vom da ochii cu realitatea, cu schimbarea care s-a produs fara voia noastra.
FURIA
Faza de furie in procesul de doliu este si ea tot una de aparare, in care directionam catre exterior suferinta. Dam vina pe ceva sau pe cineva pentru ceea ce ni se intampla.
„Il / O urasc!”, „Va regreta ca mi-a facut asta”, „El / Ea e de vina!”, „Din cauza lui / ei am eu de suferit!”, „Cum e posibil ca Universul sa lase sa se intample asa ceva!”, „Dumnezeu nu exista, altfel n-ar fi lasat sa se intample asta!”, „Ii arat eu ca nu se descurca fara mine!”.
Nu suntem inca pregatiti emotional sa depasim tragedia, dar deja stim ca tragedia exista. Nu o mai putem nega.
Ca sa nu fim coplesiti de durerea pierderii, ne aparam prin a simti si a exprima furie pentru ceea ce s-a intamplat si o directionam catre cineva sau ceva. De cele mai multe ori, manifestarile declansate de acest mecanism de aparare sunt si psihosomatice: insomnie, tulburari gastro-intestinale, dureri de cap, tulburari de alimentatie, aritmie.
NEGOCIEREA sau Jocurile psihologice.
S-a epuizat si furia, insa mai avem mecanisme de aparare impotriva durerii.
Faza de negociere se refera la evitare, la incercarea, de multe ori disperata sau puerila, de redobandire a controlului. O putem identifica atunci cand avem tendinta de a gasi modalitati prin care am putea controla ceea ce deja s-a intamplat, cu intentia sa revenim la starea de dinainte de pierdere, cand totul era bine.
In faza de negociere ne iluzionam ca avem control, cu speranta ca vom reusi sa evitam durerea si schimbarea. Aici apar promisiuni, juraminte, rememorarea trecutului si suntem gata sa facem orice ca sa revenim la ce a fost.
TRISTETEA si Depresia
Negocierea nu mai functioneaza!
Acum ne dam seama ca realitatea este ceea ce este si asta ne intristeaza, ne face sa fim retrasi, chiar sa ne si izolam. Este faza in care plangem, in care traim durerea pierderii, in care constientizam ca nu putem schimba nimic, ca nu avem control asupra a ceea ce s-a intamplat.
Pentru a trai aceasta etapa a doliului este nevoie de constientizare, de curaj. Cand ajungem sa traim tristetea pierderii inseamna ca ratiunea a intrat in functiune. Aici nu mai suntem intr-un mecanism de aparare. Oricat de neplacuta ar putea parea tristetea, este o emotie cat se poate de utila. Tristetea ne ajuta integram realitatea asa cum este ea si sa ajungem la acceptare.
Fara aceasta etapa vindecarea nu este posibila. Insa exista si o capcana. In aceasta faza a doliului poate aparea adesea depresia.
Daca ne izolam si refuzam pentru mult timp contactul cu ceilalti, daca ne lasam prea mult timp acaparati de durerea pe care am constientizat-o, depresia se poate instala pe nesimtite.
Poate aparea un blocaj si este ca si cand ne-am predat in fata durerii. Este important sa facem efortul de a reveni la o viata cat mai apropiata de normal, sa ne ingrijim de propria persoana. Este important sa avem in jur prieteni sau apropiati. Refuzul de a reveni la ritmul firesc al vietii poate sa fie o problema reala, iar consultarea unui specialist este solutia optima.
ACCEPTAREA si Integrarea
In acesta faza a doliului vorbim despre vindecare.
O data cu acceptarea vine si constietizarea ca ceea ce am trait este o experienta si ca ne vom continua viata dintr-o noua postura.
In aceasta etapa stim ca nu am ales schimbarea, dar alegem sa acceptam schimbarea ca parte din viata noastra. Durerea inca exista, insa nu ne mai este frica de ea, o obseram si invatam. O data ce acceptam ca am pierdut ceva sau pe cineva, noi orizonturi se deschid si putem sa ne gasim din nou echilibrul.
Fiecare persoana este unica si fiecare traieste etapele doliului in felul sau. Este posibil ca cineva sa traiasca mai multe etape in acelasi timp, la fel cum este posibil ca cineva sa retraiasca unele etape. De asemenea, pentru fiecrare dintre noi, durata fiecarei etape poate fi diferita. Intregul proces este unul cat se poate de natural.
Primele trei etape sunt puternic legate de instinctul de supravietuire si se declansaza in mod inconstient, automat. Este important sa le cunostem, sa le intelegem ca sa ne putem da seama in ce punct ne aflam in raport cu pierderea. Daca nu constientizam procesul, posibilitatea ca cele trei etape sa se repete la nivel emotional, in subconstient, este mare. Asta ar insemna ca am ramas intr-o bucla si ca ajungem sa retraim acest proces. Sanatatea emotionala este astfel in pericol, iar schimbarea nu poate fi acceptata, integrata, desi ea s-a produs deja. Pe de alta parte, constientizand fiecare etapa a doliului este posibil sa depasim mai rapid suferinta si sa beneficiem de o vindecare activa, sanatoasa.
Ultimele doua etape reprezinta evolutia noastra, transformarea noastra in acea versiune care deja a supravietuit si acum este mai puternica sau pur si simplu mai inteleapta. „Schimbarea este inevitabila!”
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.