Blog

Ranile copilariei
Ochii larg închiși

Ce sunt traumele din copilarie si de ce e important sa le vindecam!

Tututror ni s-a intamplat ca in relatiile noastre, mai ales cu cei apropiati, sa traim  si sa ne simtitm prada unor emotii puternice cum ar fi vinovatie, furie sau chiar teama. Conform terapeutei canadiene Lise Bourbeau, «toate trairile neplacute din viata noastra, pe plan mental, emotional si fizic sunt legate de traumele din copilarie».

Asadar, fie ca suntem constienti sau nu, felul in care percepem relatiile noastre – fie ca sunt cele cu colegii de munca, cu prietenii, cu vecinii, cu o persoana intalnita la magazin ori cu persoane apropiate cum ar fi prietenii, copiii, parintii  si pana la relatiile amoroase – se raporteaza la traumele din copilarie.

Pe scurt, modul in care relationam este determinat, in mare masura, de traumele din copilarie.

Ce sunt traumele copilariei

Traumele din copilarie sunt suferinte profunde pe care multi dintre noi le purtam la nivel emotional, de cele mai multe ori fara a fi constienti, in legatura cu anumite evenimente care s-au petrecut in timpul copilariei si care ne afecteaza calitatea vietii de adulti.

Cum apar traumele?

Suntem tentati sa credem ca traumele se dezvolta doar in contextul unor experiente extreme. In realitate, acestea apar atunci cand sistemele noastre naturale de raspuns la stres sunt activate frecvent, prelungit sau puternic, chiar daca nu este o experienta violenta.

De exemplu, un copil crescut de o mama care este mereu foarte ocupata, care nu are suficient timp si energie pe care sa le dedice celui mic, va suferi fiindca el are nevoie de atentie, de conexiune, de confirmare si de validare din partea mamei. Daca nevoile lui nu sunt satisfacute un timp indelungat, prin repetarea exeperientelor, copilul va simti ca nu este demn de atentie, ca nu este important, se va simti neglijat, crezand ca ceva este in neregula cu el. Aceasta credinta va fi intarita de fiecare experienta asemenatoare si astfel va fi creata o convingere iar aceasta va fi un fel de grila prin intermediul careia va interpreta tot ce traieste. Astfel este creata o trauma, care, neinteleasa si nevindecata, va afecta modul in care  acest copil devenit adult se va raporta la relatiile sale, mai ales la  cele intime. El se va raporta  la celalalt cu acea parte-copil care s-a simtit neglijata si a suferit.

In cazul de mai sus, mama respectiva nu avea nici cea mai mica intentie de a-si rani copilul. Poate ca era nevoita sa aiba doua job-uri pentru a-l putea intretine, ceea ce facea ca ea sa nu mai poata trai o viata relaxata si satisfacatoare alaturi de copilul ei si astfel i-a activat acestuia, fara sa stie, in mod prelungit sistemele de raspuns la stres. Copilul a trait emotii intense si dureroase, in mod repetat sau pentru un timp indelungat.

Pe scurt, cand acea parte din noi care tine de supravietuire este activata frecvent, prelungit sau puternic in timpul copilariei, cel mai probabil se va forma o trauma. Sau, daca nevoile noastre nu sunt satisfacute (de catre cei care sunt imputerniciti sa o faca) in mod repetat, prelungit sau intens, cel mai probabil ca vom suferi, vom dezvolta traume.

Traumele pot aparea in contexte de abuz emotional, abuz fizic, abuz sexual, neglijare emotionala, neglijare fizica, mama tratata cu violenta, abuzul de substante in familie, boala grava a unui membru din familie, decesul unui membru din familie, separare parentala sau divort, membru din familie aflat in inchisoare.

De asemenea, lipsa iubirii, a armoniei in familie, o boala grava sau o deficienta care duce la pierderea increderii in sine, mai multi frati si multe altele pot duce la instalarea unor traume extrem de dureroase si dificil de identificat.

Cu cat numarul traumelor din copilarie este mai mare, cu atat si suferinta este mai mare, iar posibilitatea ca adultul sa dezvolte comportamente nesanatoase este pe masura. Studiile arata ca multe dintre problemele comune de sanatate, cum ar fi  obezitatea, anorexia, bolile de inima, alcoolismul, consumul de droguri, diabetul, cancerul, au la baza traumele din copilarie.

Cum recunostem traumele din copilarie

Am vazut ca un copil crescut de o mama indisponibila  emotional va suferi si va simti ca el nu este demn de atentie, ca este ceva in neregula cu el, iar repetarea experientelor ii va intari aceasta convingere. Pe masura ce acest copil traumatizat (suferind, ranit) incepe sa se comporte prin prisma convingerilor (credintelor) pe care le dezvolta, el nu mai este el insusi ci va adopta o masca (un mod de aparare in fata unei situatii ca raspuns la activarea ranii). Se va comporta si va deveni tot mai mult cine crede el ca ceilalti ar vrea ca el sa fie, crezand ca aceasta il va proteja de suferinta.

De asemenea, in fata unei situatii pe care o va percepe ca dezagreabila, acest copil devenit adult nu va reactiona la situatia in sine, ci la trauma pe care situatia  respectiva o va reactiva in el.

Mastile noastre

Care sunt traumele copilariei

Lise Bourbeau, terapeut canadian si autoare a peste 20 de bestselleruri internationale, a clasificat intr-un mod detaliat traumele din copilarie, in cartea “Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine”, teorie care sta la baza a numeroase abordari din psihoterapie, autocunoastere si dezvoltare personala.

Cele cinci rani abordate de Lise Bourbeau se ascund sub cinci masti, cinci caractere:

  1. Rana de respingere – masca Fugarului
  2. Rana de abandon- masca Dependentului
  3. Rana de umilinta- masca Masochistului
  4. Rana de tradare – masca Dominatorului
  5. Rana de nedrepatate – masca Rigidului

 

Atat felul in care ne purtam cat si felul in care aratam ne dau indicii despre ranile noastre. Este  posibil ca, citind descrierea comportamentului si atitudinea mastii pentru fiecare rana, sa va recunoasteti in fiecare dintre ele, dar se intampla foarte rar ca o persoana sa aiba toate cele cinci rani active in acelasi timp. De asemenea, ranile sufletului pot avea intensitati diferite la persoane diferite.

Totodata, Lise Bourbeau ne avertizeaza : “Recunoscand una dintre ranile voastre, puteti sa aveti o reactie la descrierea mastii pe care o creati pentru a evita suferinta. Este vorba despre o rezistenta foarte umana si naturala. Acordati-va suficient de mult timp.”

Ranile dobandite in copilarie ne conduc din umbra deciziile, comportamentele, actiunile, ralatiile, cariera si chiar sanatatea. Chiar si deciziile ce par rationale sunt influentate de una dintre aceste rani ce reprezinta un fel de model de viata, un fel de grila prin intermediul careia interpretam ceea ce traim.

Primul pas pentru a redeveni noi insine este sa invatam sa recunoastem aceste rani.

In articolele urmatoare voi reveni cu descrierea fiecarei masti in parte.